TEHNOLOGIA DE OBTINERE A APEI POTABILE - PowerPoint PPT Presentation

About This Presentation
Title:

TEHNOLOGIA DE OBTINERE A APEI POTABILE

Description:

Title: PowerPoint Presentation Last modified by: pc Created Date: 1/1/1601 12:00:00 AM Document presentation format: On-screen Show Other titles: Arial Calibri ... – PowerPoint PPT presentation

Number of Views:68
Avg rating:3.0/5.0
Slides: 52
Provided by: ubm50
Category:

less

Transcript and Presenter's Notes

Title: TEHNOLOGIA DE OBTINERE A APEI POTABILE


1
TEHNOLOGIA DE OBTINERE A APEI POTABILE
Centrul Universitar Nord din Baia Mare
  • Studenti
    MOLNAR ILDIKO

  • MORAR LILIANA
  • CEPA IV
    2011
  • Coordonator
    prof.dr.ing. Anca Mihaly Cozmuta

2
TEHNOLOGIA DE OBTINERE A APEI POTABILE
  • Apa potabila este cea utilizata în
    alimentatia umana si care satisface o serie de
    conditii fizico-chimice si organoleptice ce
    permit consumul sau fara a periclita sanatatea.

3
  • Consumul zilnic de apa potabila, raportat la
    numarul de locuitori, este mare, deoarece aceasta
    nu se utilizeaza numai pentru baut, ci si în
    cadrul activitatilor casnice, al serviciilor
    publice si în industria alimentara.
  • Cu toate acestea, din consumul total de apa,
    apa potabila are ponderea cea mai mica, dar de
    importanta primordiala. Livrarile si consumul de
    apa potabila au crescut odata cu dezvoltarea
    urbanizarii si cresterea gradului de
    industrializare a economiei.

4
  • Problema apei este grav afectata de doua cauze
  • lipsa completa sau insuficienta lucrarilor
    care sa faca posibila folosirea în scopuri
    sociale si economice a întregului stoc de apa
    utilizabil al fluviilor, râurilor, lacurilor si
    apelor subterane, permitând aducerea apei în
    locurile necesare, în cantitatea si la timpul
    necesar
  • poluarea crescânda a apelor, atât a celor
    interioare, cât si a celor maritime si oceanice.

5
  • Cantitatea de apa necesara unui om pe zi variaza
    în functie de mediul în care traieste, de nivelul
    de trai, de gradul de civilizatie etc.
  • Un om matur consuma zilnic, pentru baut,
    circa 35 g apa/kg de greutate corporala.

6
  • I.SURSE DE APA POTABILA
  • Apa potabila provine de regula din ape
    subterane sau din ape de suprafata, mai rar din
    alte surse. Aceasta situatie se va mentine,
    deoarece sunt factori obiectivi. De exemplu 85
    din apa dulce de pe Terra e prinsa în calotele
    glaciare, dar nu ne putem atinge aproape deloc de
    ele, deoarece diminuarea lor ar însemna cresteri
    catastrofale de nivel a marilor si oceanelor.

7
  • Apele de suprafata
  • Este sursa cea mai usor accesibila, permite
    preluarea de cantitati mari de apa, chiar daca
    debitul prezinta variatii sezoniere.
  • Apele subterane
  • Apele subterane sunt o sursa importanta
    deoarece, spre deosebire de apele de suprafata,
    cele subterane sunt de regula mai putin sau deloc
    poluate si pot fi potabilizate cu masuri
    minimale, uneori doar cu dezinfectie sau fara
    vreo prelucrare.

8
  • Alte surse de apa potabila
  • Desalinizarea
  • Reciclarea apei uzate
  • Apa din ghetari
  • Apele meteorice
  • Apa din topirea zapezii
  • Apa din ceata
  • Alte surse. În situatii de survival, apa în
    cantitati mici se poate obtine si din seva sau
    transpiratia plantelor, din umorile unor animale
    si pesti si din alte asemenea surse.

9
  • În România, sursele de apa naturala sunt
    relativ sarace si distribuite neuniform în timp
    si spatiu. Ele sunt constituite din ape de
    suprafata(râuri interioare, lacuri naturale sau
    artificiale si fluviul Dunarea) si din ape
    subterane. Desi Marea Neagra constituie o sursa
    de apa deosebit de importanta, ea nu poate fi
    deocamdata luata în considerare datorita
    dificultatilot tehnice si economice de
    desalinizare a apei de mare.

10
  • II. TEHNOLOGIA DE OBTINERE A APEI POTABILE
  • Apele de baut trebuie sa prezinte un grad
    anumit de puritate, sa fie limpezi, incolore si
    fara miros.

11
Analiza unei ape de baut trebuie sa arate
Acid carbonic liber, în apele cu duritate mica Maximum 40 mg/litru
Cloruri Maximum 15 mg/litru
Acid azotic Urme
Acid azotos Absent
amoniac Absent
Acid sulfuric 50 mg/litru
Oxigen consumat Maximum 2,5 mg/litru în 5 zile
Oxidabilitatea Maximum 5 mg KMnO4/litru
Alcalinitatea 120-200 mg NaOH/litru
Bacterii 100-500 cmc(fara colibacili si microbi patogeni)
12
Procesul tehnologic de obtinere a apei
potabile are mai multe faze, prezentate în schema
urmatoare

  • Apa bruta
  •  

  • SEDIMENTARE suspensii
    grosiere
  •  
  • Agenti floculanti COAGULARE


  • FILTRARE Precipitat floconos
    continând

  • înglobate
    suspensiile fine
  • F2, Cl2, O3, UV
    STERILIZARE


  • apa potabila
  •  

  • POMPARE
  •  
  • Spre
    consumatori
  •  

13
II.1.Sedimentarea
  • Sedimentarea este operatia de separare din
    apa a particulelor solide în suspensie sub
    actiunea fortei gravitationale. Atunci când apa
    bruta are o viteza mica de curgere, particulele
    solide se depun la partea inferioara a utilajelor
    de sedimentare sub forma de sediment. Apa
    rezultata este numita si decantata, îndepartarea
    acesteia dupa sedimentare fiind denumita
    decantare. Sedimentarea apei are drept scop
    reducerea continutului de materii solide în
    suspensie în vederea deversarii apei sau pentru
    recircularea acesteia în procese tehnologice.
  • Utilajele în care se realizeaza sedimentarea
    se numesc decantoare.

14
  • Sedimentarea se efectueaza în bazine de decantare
    cu capacitate foarte mare. Viteza de curgere a
    apei în aceste bazine este foarte mica, 60-100
    mm/ora.
  • Pentru distrugerea algelor care se dezvolta în
    bazinele de decantare, se utilizeaza sulfatul de
    cupru.
  • Practic, suspensiile organice foarte fine, cu
    deosebire microbii, nu se vor separa prin
    sedimentare.

15
II.2. Coagularea cu substante coagulante
  • Particulele ramase în suspensie în apele
    decantate, în general particule coloidale, pot fi
    precipitate, în cea mai mare parte, prin
    utilizarea unor substante care produc precipitate
    floconoase cu volum mare. Aceste precipitate
    antreneaza în caderea lor particulele în
    suspensie.

16
  • Coagulantii cei mai întrebuintati sunt sulfatul
    de aluminiu, alaunul se sodiu, sulfatul feric si
    clorura ferica. În mai mica masura se
    întrebuinteaza permanganatul de K sau Na (oxidant
    si floculant), fosfatul de sodiu si fosfatul acid
    de calciu, care dau cu sarurile alcaline
    precipitate coloidale.
  • Sulfatul de aluminiu (Al2(SO4)318 H2O) în
    prezenta bicarbonatilor de calciu si magneziu din
    apa (mediu alcalin), da un precipitat floconos de
    Al(OH)3.
  • Daca apa nu are alcalinitatea necesara, se
    adauga Na2CO3, NaOH sau lapte de var.
  • Clorura ferica si sulfatul feric dau
    precipitate floconoase de Fe(OH)3 în prezenta
    sarurilor alcaline si alcalinoase, mult mai
    repede decât compusii respectivi de aluminiu.
    Sunt indicati pentru apele cu un pH mai
    scazut(8,2-8,5).

17
Cantitatea de coagulant necesar depinde de
gradul de turbiditate si de coloratia apei.
Diagrama de mai jos da cantitatile de Al2(SO4)3
necesare, în functie de gradul de turbiditate al
apei (p.p.m. SiO2).
18
  • Pentru stabilirea precisa a cantitatilor de
    coagulant si a timpului de agitare si de
    limpezire, se fac încercari în laborator cu proba
    de apa, divizata întru-un numar suficient de
    flacoane cu un dop slefuit.
  • Tratamentul cu coagulanti se poate face chiar
    în conducta de apa bruta, care leaga bazinele de
    decantare cu filtrele de nisip. Precipitatele
    sunt retinute de filtre.
  • Prin tratarea cu coagulanti, se îndeparteaza
    din apa si o parte din acidul silicic coloidal
    (pâna la 50 si pâna la 80 din substantele
    organice în suspensie).

19
Figura urmatoare reprezinta schematic o asemenea
instalatie
Instalatie pentru tratamentul cu floculanti
1-solutia de floculant 2-aparat de dozare
3-filtru de nisip 4-conducte pentru apa de
spalare a filtrului.
20
  • Pentru limpezirea cantitatilor mari de apa,
    amestecul cu solutia se face în bazine speciale,
    în care se realizeaza depunrea precipitatelor.
  • Se utilizeaza în acest scop bazine
    clarificatoare cu agitatoare, prevazute cu
    dispozitive de adunare a precipitatelor la fundul
    recipientului si cu dispozitive de evacuare a
    acestor precipitate. Timpul necesar coagularii si
    decantarii în bazine este de 2-3 ore la
    temperaturi sub 40C. Apa evacuata din bazin este
    de obicei trecuta prin filtre mecanice, pentru
    limpezirea definitiva.

21
Clarificatorul 1-motor electric 2-pod si placa
turnanta 3-palete racloare 4-conducte pentru
evacuarea namolului 5-intrarea apei brute
6-iesirea apei limpezite.
  • Concentratia solutiilor de coagulanti, care
    se introduc în recipientele de coagulare, variaza
    între 5 si 10- substanta deshidratata.
  • Apa limpezita prin coagulare va avea un
    reziduu fix diminuat datorita eliminarii
    substantelor organice.

22
II.3.Filtrarea
  • Cele mai fine suspensii din apa sunt
    îndepartate prin filtrare. Se utilizeaza, ca masa
    filtranta, nisipul cuartos, asezat în straturi de
    800-1000 mm în filtre lente sau în filtre rapide.
  • Cantitatea de apa filtrata printr-un strat de
    nisip depinde de marimea grauntilor de nisip, de
    grosimea stratului filtrant, de presiunea apei si
    de temperatura.

23
  • Pentru o buna alegere a nisipului
    filtrant, trebuie sa facem în prealabil o serie
    de determinari
  • a.Separarea categoriilor de graunti pe marimi
    progresiv descrescatoare
  • b.Determinarea porozitatii (volumul golurilor
    între graunti)
  • c.Determinarea trecerii apei printr-o coloana de
    nisip (percolatia)

24
  • Filtrele lente sunt bazine de mare capacitate,
    umplute cu straturi de pietris si nisip, prin
    care apa se scurge cu o viteza redusa.
  • Filtru lent descoperita-strat de pietris de
    1-25 mm b-strat de nisip de 5-10 mm c-strat de
    nisip de 0,5-10 mmd-strat de apa gros de 50-100
    cm.
  • Filtrele deschise prezinta dezavantajul ca
    îngheata în timpul iernii.
  • Dupa un timp oarecare, filtrele se îmbâcsesc
    cu materiile retinute si trebuie curatate.

25
  • Filtre rapide sau mecanice . Pentru filtrarea
    apei cu viteze sporite (5-12 m/h), se utilizeaza
    filtrele mecanice recipiente metalice umplute cu
    nisip, în care apa se introduce cu presiune.
  • În mod obisnuit, apa este tratata în prealabil cu
    coagulanti. Precipitatele se depun în porii
    stratului de nisip. Filtrul va fi deci curatat la
    intervale de timp regulate, de obicei o data la
    24 ore. Filtrele rapide se utilizeaza cu succes
    la limpezirea apelor continând suspensii de
    argila coloidala si a apelor feruginoase, tratate
    prealabil cu sulfat de aluminiu. Purificarea
    bacteriologica este inferioara, din care cauza
    apa filtranta va fi sterilizata.

26
Filtru rapid cu dispozitiv de spalare1-intrarea
apei brute 2-evacuarea apei filtrate 3-intrarea
apei de spalare 4-evacuarea apei de spalare
5-dispozitiv pentru amestecarea stratului de
nisip în timpul spalarii.
27
  • Pentru debitele foarte mari se utilizeaza
    bazine construite din beton armat, cu o
    capacitate de peste 100 m3. Curatirea masei
    filtrante se face injectând apa sub presiune, în
    amestec cu aer comprimat la 4-5 atm.
  • Filtrele utilizate la tratarea apelor
    potabile pot fi încarcate cu diferite mase
    filtrante nisip, cuart, marmora, dolomita,
    antracit.

28
II.4.Sterilizarea apei
  • Sterilizarea apelor potabile, urmareste
    distrugerea radicala a microbilor patogeni. În
    operatiile de limpezire a apei, numai o parte din
    microorganisme sunt îndepartate.
  • Sterilizarea este o operatie speciala,
    efectuata, de obicei, dupa operatiile de
    sedimentare, coagulare si filtrare.
  • Pentru debite reduse de apa, un procedeu
    eficace este sterilizarea prin fierbere.
    Procedeul este însa prea costisitor. Apa fiarta,
    are un gust neplacut, nefiind cu totul lipsita de
    oxigen, de CO2 si de bicarbonati, care prin
    fierbere trec în carbonatii respectivi,
    insolubili.
  • Pentru debitele mari de apa, se utilizeaza
    procedeele cu raze ultraviolete, cu ozon sau cu
    clor.

29
II.4.1.Sterilizarea cu raze ultraviolete
  • Razele ultraviolete, cu lungimile de unda
    cuprinse între 0,38-0,16 µ(3800-1600 ?) au
    proprietati microbicide remarcabile. Datorita
    acestor raze, apele curgatoare se
    autosterilizeaza într-un timp foarte scurt. Apele
    tulburi nu pot fi sterilizate cu raze
    ultraviolete particulele în suspensie si
    coloizii absorb aceste raze.
  • Radiatiile sunt produse de lampa de cuart cu
    vapori de mercur. Pentru ca aerul absoarbe o mare
    parte din razele ultraviolete, lampile sunt
    introduse chiar în conductele prin care curge
    apa.
  • Radiatiile nu altereaza gustul si mirosul
    apei.
  • Lampa de cuart

30
Procedee chimice de sterilizare
  • II.4.2.Procedee chimice de sterilizare
  • Substantele chimice bactericide în dozele
    indicate de felul apei si de natura microbilor,
    pot steriliza complet apele, modificându-le de
    cele mai multe ori gustul, mirosul si culoarea.
    Din aceasta cauza, dintre toate antisepticele
    cunoscute, niciunul nu se întrebuinteaza la
    sterilizarea apelor de alimentare a oraselor.
    Pentru debite mici de apa, se utilizeaza
    permanganatii alcalini si alcalino-ferosi. Pentru
    debitele mari, se utilizeaza oxidantii gazosi,
    ozonul si clorul.
  • Sterilizarea apelor pentru consumul centrelor
    mai putin populate (în timpul epidemiilor sau în
    campaniile militare) se poate realiza cu succes
    întrebuintând diferite combinatii chimice.

31
  • a.Sterilizarea cu permanganat de potasiu este
    foarte comoda se adauga apei obisnuite 0,03
    g permanganat de potasiu/litru si apelor suspecte
    0,06 g/litru de apa.
  • Dupa 10 minute se adauga o sare manganoasa
    (MnSO4) care formeaza un precipitat de oxid de
    mangan acesta are si rolul de a limpezi apa.
    Permanganatul de potasiu actioneaza prin efectul
    sau oxidant. Excesul de permanganat este
    înlaturat prin adaosul sarii manganoase.
  • Limpezirea definitiva se realizeaza trecând
    apa printr-un filtru cu vata sterilizata.
  • În locul KMnO4, care confera apei un gust
    neplacut, poate fi întrebuintat Ca(MnO4)2,
    oxidant neutru care da ca produs de reducere
    manganitul de calciu insolubil în apa.

32
  • b.Manganatul de bariu sau de strontiu, în
    prezenta CO2 din apa, da permanganatul respectiv,
    cu degajare de oxigen, în mare parte sub forma de
    ozon, bactericid foarte puternic.
  • Manganatul în pulbere, se amesteca cu nisip,
    obtinându-se astfel o masa filtranta prin care se
    trece apa de sterilizat.
  • c. Pentru apele tulburi se poate utiliza un
    amestec de KMnO4 si alaun. Se agita câteva minute
    1 m3 de apa cu amestecul
  • KMnO4.............................30 g
  • Alaun pulbere................100 g
  • Na2CO3.............................90 g
  • CaO..................................30 g
  • Dupa depunerea precipitatului gelatinos se
    filtreaza.

33
  • d. Un amestec de 0,015 g hipoclorit de
    calciu0,08 g NaCl la litrul de apa distruge
    foarte repede bacilul tific, paratific si
    vibrionul holerei. Câteva picaturi de HCl maresc
    foarte mult eficacitatea microbicida.
  • e. Fluorura de argint, în proportie de 2g/m3
    apa, asigura sterilizarea completa a apelor
    obisnuite.

34
  • Sterilizarea cu ozon
  • Ozonul se obtine trecând un curent de aer,
    printr-un câmp de efluvii electrice, care
    seproduc între doi conductori electrici C1 si C2,
    separati fie prin doi dielectrici D1 si D2, fie
    prin stratul de aer, în care caz, unul din
    conductori este prevazut cu o serie de vârfuri
    v.v.v.
  • Dozarea ozonului în aer ozonizat, se bazeaza
    pe actiunea oxidanta a ozonului asupra iodurii de
    potasiu cu punerea în libertate a iodului, care
    poate fi titrat cu o solutie de n/10 tiosulfat.

35
În figura urmatoare este schitata
instalatia de ozonizare a unei uzine cu un debit
de 80.000 m3 apa sterilizata în 24 ore. Aerul
trecut prin filtre cu cocs si turnuri uscatoare
cu CaCl2 este ozonizat într-o baterie de 6
ozonizatori, alimentati de un curent electric de
22.000 volti.
Aerul ozonificat este repartizat într-o serie
de emulsori cu diferite debite. Din bazinul E apa
sterilizata este evacuata la statia de pompe, de
unde este refulata în reteaua de alimentare.
36
  • Sterilizarea cu clor
  • Bacilul tific si colibacilii sunt distrusi
    foarte repede, chiar mai repede decât germenii
    nepatogeni. În solutiile apoase de clor, se
    formeaza acid hipocloros, care se descompune usor
    în HCl antiseptic si O2 oxidant.
  • Puterea de sterilizare a clorului scade în
    mediu bazic apele cu pH gt 7 tratate cu 0,2
    Cl2/m3, dupa 3 minute, mai contin înca 40 din
    numarul initial al colibacililor. Temperatura
    favorizeaza puterea de sterilizare a clorului, în
    timp ce turbiditatea o diminueaza.
  • Cantitati prea mici de clor, creeaza
    pericolul reviviscentei (mai ales pentru apele
    cu pH gt 7) microbii atacati numai partial, se
    debaraseaza de portiunea atinsa si îsi refac
    celula dupa un timp oarecare.

37
  • Excesul de clor provoaca o serie de
    dezagremente. Apa capata miros si gust neplacut,
    datorita fie prezentei urmelor de gudroane si de
    fenoli (care trec usor în clorofenoli cu miros
    foarte neplacut) fie prezentei compusilor
    solubili de Fe si Mn, care trec în FeCl3 si MnCl3
    (usor hidrolizabile, cu formarea precipitatelor
    hidroxizilor respectivi) dând apei un gust
    metalic.
  • Apele supuse clorurarii vor fi deci în
    prealabil aerate si filtrate. Apele colorate
    datorita humatilor si altor substante organice
    pentru decolorare vor fi tratate cu o anumita
    cantitate de clor, înainte de filtrare.

38
  • Supraclorurarea apelor este indicata în cazul
    când apele contin diverse microorganisme vegetale
    si animale, care nu pot fi distruse decât
    printr-un exces variabil de clor peste dozele
    (0,1-0,3 mg clor/litru) necesare distrugerii
    microbilor patogeni. Excesul de clor necesar se
    apreciaza adaugând probei de apa, cantitati
    crescânde de clor, pâna când cantitatea de clor,
    dozata dupa 1 minut, va fi aproape identica cu
    rezultatul dozarii dupa 5 minute.
  • Rezulta ca adaosul de 3mg clor/ litru este
    cel necesar distrugerii tuturor microbilor si
    microorganismelor din proba de apa se zice ca
    proba de apa a atins punctul de saturare cu clor.

39
Sterilizarea cu dioxid de clor
  • S-au facut încercari reusite de sterilizare a
    apelor cu dioxid de clor (ClO2) care s-a dovedit
    a fi un sporicid foarte eficace.
  • Cantitatea de dioxid de clor necesara
    sterilizarii este mult mai mica decât cea de
    clor.
  • Apele potabile sterilizate cu clor trebuie sa
    nu contina peste 0,1 g clor/m3.

40
  • Procedura sterilizarii cu clor gazos.
  • Se utilizeaza clorul gazos din cilindrii de
    otel. Sterilizarea cu clor gazos se realizeaza cu
    ajutorul unor aparate asezate pe traseul retelei
    de distributie a apei timpul scurs de la
    adaugarea clorului pâna la consumarea apei nu
    trebuie sa fie prea lung.
  • Pentru evitarea coroziunii instalatiilor,
    clorul sa fie perfect uscat si sa se mentina
    perfect uscat pe tot traseul, pâna la aparatul de
    solvire.

41
Sterilizarea cu hipocloriti
  • Pentru sterilizarea unor debite mai mici de
    apa potabila, se utilizeaza solutiile de
    hipoclorit de sodiu si mai ales de hipoclorit de
    calciu, cu un titru cunoscut, în grade
    colorimetrice. Un grad colorimetric corespunde la
    1 litru de clor gazos (la 0C si 760 mm col.Hg)
    sau la 317 g clor, degajat de 1 kg de hipoclorit.
  • Dozarea clorului se face titrând solutia
    apoasa de hipoclorit cu o solutie titrata de
    As2O3 indicator indigo.
  • Solutiile de hipocloriti se descompun usor
    sub actiunea CO2 din aer, a caldurii si a
    luminii. Înainte de întrebuintare, trebuie sa se
    faca neaparat verificarea solutiilor de
    hipocloriti.
  • Tratamentul cu hipocloriti se aplica dupa
    filtrarea apei si eventual dupa tratamentul cu
    coagulanti.

42
  • Transportul, stocarea si distributia apei
    potabile
  • Conductele folosite la alimentarea cu apa
    sunt din fonta sau otel, mai rar din polietilena,
    sticla sau ceramica. Materialul trebuie testat si
    autorizat, pentru a asigura ca nu reactioneaza cu
    apa sau nu cedeaza substanta catre aceasta
  • Principiul de constructie a retelei de apa
    potabila poate fi cel terminal (ca ramurile unui
    copac) sau cel inelar, care are avantajul ca o
    întrerupere pe o conducta nu înseamna automat
    privarea de apa a tuturor celor situati la
    distanta de acel punct. Reteaua trebuie sa fie
    bine protejata, sa nu înghete, sa nu fie avariata
    la alte lucrari, sa nu treaca paralel sau pe sub
    cea de canalizare, pentru a evita posibile
    exfiltratii si contaminari.

43
  • Ca principiu de functionare, o retea de
    distributie a apei poate fi gravitationala sau
    presionala (bazata pe pompare). Totdeauna reteaua
    trebuie sa fie sub presiune, pentru ca în caz de
    neetanseitati apa sa iasa din ea si sa nu se
    poata infiltra din exterior substante
    contaminante.Presiunea se asigura în retea
    suplimentar cu unde e nevoie. Pe retea se
    intercaleaza si rezervoare. Acestea trebuie atent
    protejate, curatate periodic etc.
  • Calitatea apei din retea trebuie
    supravegheata de catre autoritatile sanitare si
    de catre furnizor. Se preleveaza probe periodic
    de la uzina de tratare, de pe parcursul retelei
    si de la robineti ai consumatorilor. Pentru a
    contracara eventualele impurificari trebuie ca în
    cele mai departate puncte sa mai fie în apa urme
    de clor, dar nici prea mult. De aceea sunt
    dezavantajate retelele foarte lungi sau
    asimetrice de distributie.

44
Corectarea apelor de baut
  • Gustul si mirosul. Unele ape au miros si gust
    neplacut, datorita fie substantelor minerale
    solvite (gust de rugina, de pucioasa etc.) fie
    produselor descompunerilor organice, fie
    prezentei algelor, protozoarelor etc.
  • În cazul sterilizarii apelor cu clor,
    combinatiile fierului si ale manganului, trec în
    clorurile respective (Fe Cl3, MnCl3) prin
    hidroliza acestea lasa în apa suspensii foarte
    fine de hidroxizi care confera apelor gustul
    specific de rugina. Apele care contin urme de
    fenoli, vor capata gustul conferit de
    clorofenolii formati în urma sterilizarii cu
    clor. Mirosul datorat clorofenolilor, poate fi
    înlaturat cu carbune activ, sau prin perclorare
    cu clor si declorare cu bioxid de sulf.
  • Gazele mirositoare pot fi eliminate prin
    insuflare de aer comprimat. Ozonizarea înlatura
    în mare parte mirosul substantelor oxidabile.

45
  • Filtrarea prin carbune activ sau prin
    pamânturi adsorbante este indicata, în multe
    cazuri, pentru eliminarea substantelor
    mirositoare.
  • Tratamentul cu var si soda înlatura mirosul
    de petrol.
  • Mirosul datorat planctonului poate fi
    înlaturat prin filtrare pe carbune activ, sau
    prin clorurare cu adaugare de amoniac, oxidare cu
    KMnO4 sau cu ozon, dupa speciile de alge care
    provoaca mirosul.
  • Culoarea galbuie sau chiar maron închis a
    apelor, este datorata în general compusilor
    colorati solubili ai acizilor humici si, în
    anumite cazuri, descompunerii plantelor (frunze,
    lemne papura etc.).
  • Decolorarea poate fi realizata fie prin
    filtrare prin straturi de pamânturi decolorante,
    sau de carbune activ, fie prin coagularea cu
    sulfat de aluminiu, alaun sau clorura ferica,
    urmata de filtrare prin straturi de nisip.

46
  • Corectarea calitatilor chimice ale apelor
    potabile
  • Apele filtrate, pot avea unele caractere care
    le fac improprii utilizarii ca apa de baut gust,
    miros, culoare, alcalinitate sau aciditate, o
    mineralizare prea mare etc. În aceste cazuri,
    apele sunt supuse unor operatii suplimentare de
    corectare a calitatilor lor chimice
  • a) aerarea, b) degazarea, c)dezacidifierea, d)
    deferizarea, e) demanganizarea, f)
    demineralizarea.

47
Aerarea
  • Apele naturale contin cantitati apreciabile
    de aer în solutie. Prezenta aerului si a
    dioxidului de carbon, confera apelor potabile
    gustul placut de apa proaspata. În unele cazuri,
    apa contine însa putin aer solvit, din care cauza
    apa trebuie aerata înainte de a fi distribuita în
    reteaua de alimentare.
  • Aerarea apelor se practica si pentru
    îndepartarea gustului si mirosului neplacut si
    mai ales pentru oxidarea materiilor organice
    putrescibile.
  • Cantitatea de oxigen absorbita din aer, depinde
    direct de timpul de contact al apei cu aerul.

48
  • Prin aerare, se îndeparteaza, în mare parte
    si gazele solvite în apa(H2S, CO2 etc.).
  • Prin scaderea continutului de CO2 liber, o
    parte din bicarbonatii de calciu si magneziu,
    trec în carbonatii respectivi, care precipita
    apa îsi micsoreaza duritatea temporara.
  • Pentru îndepartarea CO2 agresiv, apa aerata
    este trecuta printr-un strat de dolomita
    calcinata.
  • O instalatie pentru aerarea apei prin cadere
    se compune dintr-un turn de scânduri, bazin de
    decantare si filtru.

49
Instalatia pentru aerarea apei prin
cadere1-turn de scânduri 2-bazin de decantare
3-filtru 4-bazin pentru apa epurata.
50
  • Alte instalatii de aerare, pulverizeaza
    apa, în jeturi de înaltimi variabile, depinzând
    de presiunea apei si de diametrul orificiilor
    dispozitivelor de pulverizare. O asemenea
    instalatie este alcatuita dintr-un fascicul de
    tevi orizontale, prevazute cu un mare numar de
    dipozitive de pulverizare. Apa patrunde în
    fascicul venind cu presiune dintr-un turn înalt
    (5-15 m). Apa pulverizata strabate un drum egal
    cu dublul înaltimii jetului si cade în picaturi
    fine pe un strat filtrant de nisip, marmura,
    dolomita calcinata, cocs sau piroluzita, dupa
    natura apei care se epureaza.
  • Aerarea apei prin pulverizare
  • 1-fascicul tubular 2-filtru de nisip.

51
  • Dezodorizarea se realizeaza cu succes prin
    procedeul injectarii de aer comprimat, în tuburi
    gaurite, asezate la anumite distante (50-200 cm)
    sub nivelul apei. Se insufla aer cu presiunea de
    cca. 0,5 kg/ cm2, cu debitul de 45-50 litri
    aer/m3 apa. În cazul mirosului, datorat algelor,
    dezodorizarea este aproape completa.
  • Degazarea. Pentru înlaturarea totala a gazelor
    solvite în apa, se utilizeaza vidul, vaporii, sau
    reactivi chimici specifici. Aparatele care
    utilizeaza vidul sunt putin raspândite din cauza
    costului ridicat al instalatiei. Aparatele cu
    vapori sunt mai economice, utilizând de obicei
    aburul mort aproape de 100C gazele solvite în
    apa se degaja în proportia 98-99. Urmele de gaze
    se antreneaza cu vaporii supraîncalziti.
Write a Comment
User Comments (0)
About PowerShow.com