IV.6. Aruncarea la poarta este un procedeu de cea mai mare importanta reprezent

1

• IV.6. Aruncarea la poarta este un procedeu de cea
  mai mare importanta reprezentând mijlocul si, în
  acelasi timp, scopul jocului în atac. Ea poate fi
  executata de pe loc sau din deplasare
• Aruncarea de pe loc poate fi folosita în orice
  faza a jocului, cu o mai mare incidenta în
  momentele fixe, la aruncarile de la 7m si de la
  9m.
• În cazul aruncarii de la 7m, jucatorul desemnat
  pentru aceasta, tinând mingea cu ambele mâini, se
  va aseza cu ambele talpi la 10-15 cm în fata
  liniei de la 7m. Prin ducerea mingii în urma,
  deasupra umarului cu bratul de aruncare si a
  piciorului de pe partea bratului de aruncare
  înspre înapoi (semifandare), jucatorul este gata
  de aruncare. În tot acest timp atacantul care are
  privirea îndreptata spre bratele si mai ales
  picioarele portarului, poate simula (sau nu) o
  aruncare pentru a sesiza intentia imediata a
  portarului, urmând ca apoi sa execute cu maximum
  de viteza (la nivelul bratului cu mingea)
  aruncarea la poarta.

2

• Aruncarile din deplasare pot fi
• 1 Aruncari cu sprijin pe sol
• din alergare aceasta având ca scop principal
  surprinderea portarului advers si, executându-se
  de regula, având înainte piciorul de aceeasi
  parte cu bratul de aruncare (asemanator cu pasa
  din alergare).
• cu pasi încrucisati (sau adaugati)-jucatorul
  prinde mingea având piciorul drept înainte,
  paseste cu piciorul stâng (oblic spre stânga sau
  spre dreapta), apoi cu dreptul, încrucisând
  picioarele (înapoi, respectiv, înainte) simultan
  cu ducerea mingii cu ambele mâini înspre înapoi
  si cu rasucirea trunchiului. Al treilea pas
  poate fi facut spre dreapta (la dreptaci) si, în
  functie de înaltimea la care se afla bratul de
  aruncare avem
• aruncare pe la capul aparatorului
• aruncare pe la sold
• aruncare pe la genunchi

3

• - daca al treilea pas se face spre stânga (la
  dreptaci) si trunchiul este rasucit spre dreapta
  si îndoit spre stânga (cu pieptul în sus) se
  executa aruncare cu evitare.
• Toate aceste aruncari pot fi precedate de un pas
  sarit, (de pe piciorul stâng la dreptaci) sau un
  pas saltat (pe piciorul drept)
• 2.Aruncarea din saritura reprezinta procedeul de
  aruncare cu cel mai mare procent de utilizare în
  jocul de handbal, fiind prezent în toate cele
  patru faze ale atacului.
• Jucatorul cu mingea tinuta în ambele mâini în
  dreptul pieptului executa pasii de elan (unul,
  doi sau trei), ultimul pas fiind executat cu
  flexia mai mare a genunchiului, rularea mai
  accentuata pe talpa (dinspre calcâi, talpa,
  vârf). Momentul bataii si desprinderii va marca
  ducerea energica a mingii cu ambele mâini
  deasupra umarului de aruncare si a piciorului
  drept îndoit din articulatia genunchiului înspre
  înapoi, astfel ca, înca de pe parcursul
  ascendent al zborului jucatorul se afla în
  pozitia cea mai favorabila aruncarii - cu toata
  partea stânga a corpului (la dreptaci) înainte si
  partea dreapta înapoi.

4
(No Transcript)
5

• Se pot face unele diferentieri între aruncarile
  de la semicerc si cele de la distanta.
• Astfel, la aruncarile de la semicerc elanul va
  avea ca scop obtinerea unui unghi favorabil, deci
  saritura va fi mai lunga.
• În functie de locul de aruncare se poate executa
  aruncare din saritura cu ducerea bratului în
  lateral sau cu evitare, ambele procedee fiind, de
  regula urmate de plonjon si sunt specifice
  jucatorilor extreme.
• La aruncarile cu ducerea bratului în lateral,
  trunchiul se îndoaie mult spre partea bratului de
  aruncare si se rasuceste mult (axa umerilor
  paralela cu linia de poarta), umarul stâng (la
  dreptaci) este mai ridicat, iar genunchiul îndoit
  al piciorului drept este dus înainte. Dupa
  aruncare, executata cu putin înainte de aterizare
  (din cadere), jucatorul atinge solul cu piciorul
  drept (sau cu ambele picioare) dupa care urmeaza
  o rulare (sau rostogolire) pe spate sau peste
  umarul bratului de aruncare.

6

• La aruncarile prin evitare jucatorul are
  trunchiul mult îndoit spre partea stânga (la
  dreptaci) si rasucit spre dreapta (cu pieptul în
  sus), axa umerilor fiind paralela cu linia de
  poarta, cu umarul drept mai sus decât umarul
  stâng.
• Aruncarile din saritura de la distanta au ca scop
  înscrierea de puncte prin depasirea în înaltime
  (pe verticala) a blocajului advers sau printre
  aparatorii care încearca sa blocheze aruncarile
  pe deasupra lor
• La aceste aruncari, saritura va fi mai mult
  înalta, deci ultimul pas al elanului va fi mai
  lung, aruncarea executându-se, de obicei din
  punctul cel mai înalt.

7

• Blocarea aruncarilor. Aparatorii au sarcina de a
  acoperi (cu întreg corpul, cu bratele si
  picioarele) o parte (un colt ) al portii,
  interpunându-se între mingea trimisa de atacanti
  si poarta proprie. Desigur, acest procedeu poate
  fi folosit numai daca aparatorul se afla între
  atacant si poarta proprie (la aruncarile de la
  distanta).
• Blocarea aruncarilor înalte. Daca traiectoria
  mingii este mai înalta, aparatorul poate sa faca
  si o saritura cu bratele ridicate si degetele
  desfacute. Saritura se face cât mai sus si spre
  înapoi daca atacantul sare foarte înalt si
  traiectoria mingii este descendenta.

8
(No Transcript)
9

• Blocarea aruncarilor laterale. Aparatorul
  îndreapta ambele brate întinse în directia
  mingii, având bratul departat de minge prin fata
  capului, iar celalalt brat, lateral, pe directia
  mingii. În acelasi timp, piciorul de pe partea
  aruncarii se deplaseaza lateral.
• Blocarea aruncarilor joase. Acest procedeu
  opreste traiectoria mingilor aruncate pe la sold
  sau pe la genunchi. Pentru aceasta, aparatorul
  executa o fandare, îndreptând si bratul de pe
  aceeasi parte spre traiectoria mingii.
• Ap1. Elevii în siruri câte unul. Cei din fata au
  o minge si încearca sa o arunce într-un cerc
  asezat la o distanta si înaltime accesibila (care
  pot fi modificata).
• Ap2. Idem Ap1, elevii încearca sa doboare
  diferite obiecte (conuri, sticle de plastic,
  cutii, etc), asezate pe o banca de gimnastica la
  o distanta accesibila.

10

• Ap3. Elevii repartizati în câte doua echipe de
  câte 4-5, deoparte si de alta a unei banci de
  gimnastica, la 10-15m distanta de aceasta. Pe
  banca se afla 4-5 mingi medicinale pe care
  elevii încearca sa le doboare de pe banca.
  Câstigatoare va fi echipa care doboara mai multe
  mingi.
• Ap4. Elevii pe perechi, fiecare aflându-se în
  fata unei banci de gimnastica. Distanta dintre
  cei doi este de 10-15m ai fiecare elev încearca
  sa atinga cu mingea banca adversarului.
• Ap5. Elevii formeaza doua echipe egale numeric si
  având un numar egal de mingi. Echipele sunt
  asezate în cele doua jumatati de teren, având o
  linie de aruncare la 8-10m de mijlocul salii unde
  se afla o minge mai mare si mai usoara pe care
  fiecare echipa încearca sa o duca, prin aruncari,
  în terenul celeilalte echipe.

11
(No Transcript)
12

• Ap6. Aparatorul cetatii. Elevii în grupe de
  câte 7-8 împartiti astfel 4-5 atacanti asezati
  în cerc paseaza între ei si încearca sa loveasca
  un obiect aparat de 2-3 aparatori. Atacantii nu
  au voie sa se apropie de tinta mai mult de cât
  permite un cerc trasat pe sol (fig. 21).

13

• Ap7. Elevii asezati în siruri de câte unul, la
  11-13m de poarta. Primul are o minge pe care o
  paseaza unui elev plasat la 2-3m oblic-înainte,
  alearga, primeste mingea si o arunca la poarta
  prin procedeul cerut (preferat).
• Ap8. Idem Ap7, elevii executa aruncare din
  saritura cu bataie pe o linie trasata pe sol sau
  pe o banca de gimnastica.
• Ap9. Idem Ap7, cu aruncari executate peste (pe
  lânga) un aparator pasiv (un elev care sta cu
  bratele sus.
• Ap10. Elevii pe perechi la distanta de 4-5m între
  ei la linia de poarta. Prima pereche are o minge
  si executa pase în doi din alergare spre poarta
  adversa, urmând ca unul dintre ei sa arunce prin
  procedeul cerut.
• Ap11. Idem Ap7, cu aruncari executate peste (pe
  lânga) un aparator pasiv (un elev care sta cu
  bratele sus.

14

• IV.7. Depasirea. Acest element tehnic cu un bogat
  continut tactic presupune doua momente succesive
• -fenta (miscarea înselatoare)
• -patrunderea
• Fentele (miscarile înselatoare) sunt miscari
  facute de un jucator cu corpul sau cu segmentele
  lui, cu si fara minge, de pe loc sau din
  deplasare, cu scopul de a induce în eroare pe
  adversari, de a-si crea culoare spre poarta.
• Vom prezenta numai acele fente care pot fi
  utilizate cu eficienta în lectiile de educatie
  fizica si care constituie baza de plecare pentru
  însusirea tuturor celorlalte.
• Miscarile înselatoare pot fi cu minge sau fara
  minge. Cele fara minge se învata atât la miscarea
  în teren cât si la actiunea tactica individuala
  de demarcaj.
• În învatarea fentelor cu minge trebuie sa se tina
  seama de regulile pasi si dublu dribling. Cele
  mai folosite fente în handbalul din scoala sunt

15

• schimbarea simpla de directie jucatorul se
  îndreapta în viteza spre un culoar din apararea
  adversa pregatit fiind sa primeasca mingea de la
  un coechipier (privirea si bratele îndreptate
  spre cel cu mingea). În momentul prinderii mingii
  (atingerii mingii) acesta se opreste brusc si,
  schimbând directia, se îndreapta în viteza spre
  un alt culoar. De obicei, se începe cu oprirea
  pe piciorul opus bratului de aruncare (stângul la
  dreptaci), jucatorul va mai face doi pasi pe noua
  directie (dreapta), dupa care este nevoit sa
  arunce, sa paseze sau sa faca dribling.

16
(No Transcript)
17

• - schimbarea dubla de directie presupune o
  actiune de patrundere identica celei descrise mai
  sus, numai ca atacantul dupa ce a executat
  patrunderea, a intrat în posesia mingii facând si
  oprirea (stânga),a facut un pas în directia opusa
  (dreapta),se opreste brusc din nou pentru a
  patrunde în final prin culoarul atacat la
  începutul actiunii.
• De regula, atacantul executa toate aceste actiuni
  cu fata la poarta în acest caz, oprirea va fi
  executata pe piciorul de pe partea patrunderii
  (spre stânga pe piciorul stâng si spre dreapta pe
  piciorul drept). Daca aparatorul se opreste pe
  piciorul opus partii de patrundere, el va executa
  mai întâi o pirueta (întoarcere 360) si apoi va
  pleca pe noua directie.

18
(No Transcript)
19

• Depasirea cu trecerea bratului peste aparator
  este accesibila la clasele mai mari si numai
  elevilor mai avansati, fiind un procedeu mai
  pretentios. Jucatorul, (dreptaci) se opreste din
  patrunderea spre dreapta pe piciorul drept, odata
  cu prinderea mingii în fata aparatorului direct,
  duce mâna stânga înainte, fixând-o pe omoplatul
  drept al aparatorului, dupa care executa o
  saritura usoara spre stânga cu piciorul stâng
  odata cu rotarea rapida de la dreapta spre stânga
  a bratului cu mingea, peste aparator, având ca
  sprijin mâna stânga fixata pe acesta. Atacantul
  va ateriza pe piciorul stâng, va continua
  patrunderea cu unul sau doi pasi si va arunca la
  poarta.

20

• - Fenta de pasa (simularea unei pase) care poate
  fi urmata de
• -o alta pasa
• -aruncare la poarta
• -depasire
• Toate acestea putând fi precedate de un dribling.
• - Fenta de aruncare care poate fi urmata de
• -o pasa
• -aruncare prin alt procedeu
• -depasire individuala

21

• Patrunderea element de tactica individuala ce
  consta într-o forma a miscarii în teren
  (alergarea de viteza) spre un culoar catre poarta
  adversa. Are doua faze alergarea înainte de
  prinderea mingii (fara minge) si patrunderea cu
  minge.
• Anumite deplasari ale atacantilor spre poarta
  adversa precum si transformarea unui jucator de
  la 9m în jucator de semicerc sunt tot patrunderi,
  desi jucatorii respectivi nu primesc mingea în
  traseul lor spre poarta.
• Acest element al tacticii individuale în atac
  presupune o buna stapânire a elementelor tehnice
  de deplasare în teren si prinderea mingii venita
  din lateral
• Închiderea culoarului de patrundere ca element al
  tacticii individuale în aparare reprezinta tot o
  forma de deplasare în teren prin care aparatorul
  se plaseaza pe directia de deplasare a
  atacantului împiedicându-l sa arunce la poarta.
  Miscarea rapida si un echilibru ferm pe picioare
  al aparatorului pot duce la sanctionarea
  atacantului cu fault în atac (intrare fortata).

22

• Contracararea depasirii
• La toate actiunile individuale ale atacantului,
  aparatorul trebuie sa aiba bratele ridicate
  deasupra nivelului umarului.
• Daca se încearca o aruncare de la distanta,
  aceasta este cea mai buna pozitie pentru a
  efectua blocarea aruncarii.
• Daca atacantul (dreptaci) se apropie mai mult de
  poarta, aparatorul trebuie ia contact cu el, sa-l
  stânjeneasca, apasând bratul sau stâng pe bratul
  de aruncare al atacantului, în timp ce bratul
  drept se apara la bratul stâng (cu cotul îndoit)
  al atacantului. Prin aceasta apasare energica,
  bratul cu mingea va fi coborât aproape pe lânga
  corp, acum aparatorul încercând sa-i smulga
  mingea cu ambele mâini. Este bine ca dupa acest
  moment, aparatorul sa ridice bratele (ca în
  pozitia initiala) pentru a nu persista într-un
  fault care poate duce la eliminarea sa din joc.

23

• Dp1. Elevii pe perechi, cu fata spre teren, unul
  în spatele celuilalt. Primul alearga cu schimbari
  de directie, încercând sa se desprinda de
  urmaritorul sau.
• Dp2. Acelasi exercitiu, elevii fiind asezati fata
  în fata. Cel cu spatele spre teren încearca sa se
  plaseze între atacantul sau si o suprafata
  delimitata pe peretele spre care se deplaseaza.
• Dp3. Idem Dp1 sau Dp2, atacantul având o minge în
  dribling.

24

• Dp4. Cinci-sase elevi formeaza un sir tinându-se
  cu mâinile de soldul celui din fata. Primul
  încearca sa-l atinga pe ultimul din coloana (
  Sarpele îsi prinde coada).

25

• Dp5. Aceeasi asezare a elevilor, dar un elev se
  afla fata-n fata cu primul din coloana si
  încearca sa-l atinga pe ultimul din coloana
  (Lupul si oile).

26

• Dp6. Elevii perechi având între ei suprafata unui
  cerc, patrat, dreptunghi, etc. Unul trebuie sa-l
  prinda pe celalalt fara sa atinga suprafata
  respectiva (Prinsa în jurul covorului).

27

• Dp7. Elevii în coloana câte unul. În fata lor
  sunt trasate doua linii paralele la distanta de
  trei-patru metrii între ele. Pe una din linii
  sunt asezate sase-sapte mingi la o distanta de
  trei-patru metri între ele. Primul elev trebuie
  sa ia fiecare minge si sa o aseze pe linia
  alaturata, urmatorul ducând fiecare minge în
  pozitia initiala s.a.m.d.. Totul se executa în
  maximum de viteza.

28

• Dp8. Elevii în coloana câte unul, profesorul sau
  un alt elev în fata lor la 8-9 m de poarta.
  Fiecare elev paseaza profesorului, alearga spre
  culoarul din stânga sa si odata cu prinderea
  mingii se opreste pe piciorul stâng, pleaca spre
  culoarul din dreapta sa si arunca la poarta prin
  procedeul preferat. Pentru stângaci, primul
  culoar va fi cel din dreapta si aruncarea se va
  face dupa o patrundere pe culoarul din stânga.
• Dp10. Idem Dp8 cu un aparator semiactiv (care nu
  foloseste bratele). Între prima schimbare de
  directie si aruncare, atacantul poate executa si
  dribling numai pentru a evita pasii sau
  faultul în atac.
• Dp11. Idem Dp8, atacantul executând o schimbare
  dubla de directie (stânga-dreapta-stânga), dupa
  prinderea mingii. Dupa ce s-a însusit mecanismul
  de baza al deprinderii, se va folosi un aparator
  semiactiv, apoi un aparator activ la depasirile
  cu schimbare simpla/dubla de directie.

29

• Dp9. Idem Dp8 cu pasa primita din lateral si
  schimbarea de directie executata la un jalon.