Genul Streptococcus - PowerPoint PPT Presentation

Loading...

PPT – Genul Streptococcus PowerPoint presentation | free to download - id: 805909-OTVlN



Loading


The Adobe Flash plugin is needed to view this content

Get the plugin now

View by Category
About This Presentation
Title:

Genul Streptococcus

Description:

Title: No Slide Title Author: monica Last modified by: Toshiba Created Date: 3/28/2002 2:08:53 PM Document presentation format: On-screen Show Company – PowerPoint PPT presentation

Number of Views:131
Avg rating:3.0/5.0
Slides: 41
Provided by: moni2268
Learn more at: http://www.justmed.eu
Category:

less

Write a Comment
User Comments (0)
Transcript and Presenter's Notes

Title: Genul Streptococcus


1
Genul Streptococcus
2
  • Definitie
  • - coci gram pozitivi, dispusi în lanturi mai mult
    sau mai putin lungi, imobili, nesporulati, uneori
    capsulati. Majoritatea sunt facultativ anaerobi,
    dar exista unele specii care sunt strict anaerobe
    sau aerotolerante.
  • Habitat
  • - fac parte din flora normala a omului si
    animalelor, habitând, în mod normal, tractul
    respirator superior.
  • Clasificare 1. Hemoliza pe geloza sânge
  • streptococi beta hemolitici care produc hemoliza
    completa, clara, caracteristica speciilor
    patogene
  • streptococi alfa hemolitici care produc hemoliza
    incompleta
  • streptococi alfa hemolitici care produc hemoliza
    partiala cu aparitia unei coloratii verzui a
    mediului (hemoliza viridans)
  • streptococii nehemolitici

3
  • 2. Structura antigenica (dupa Rebecca
    Lancefield)-cel mai important din punct de vedere
    clinic si epidemiologic.
  • dupa natura antigenului polizaharidic C din
    peretele celular (antigen specific de grup)
    streptococii se împart în grupe serologice notate
    cu literele mari ale alfabetului latin. Pâna în
    prezent s-au identificat serogrupele notate de la
    A la H si de la K la V. Streptococcus pyogenes
    apartine grupului Lancefield A.
  • pe baza antigenelor proteice de perete M , T si R
    (antigene specifice de tip) grupul A poate fi
    divizat în peste 60 de tipuri notate cu cifre
    arabe. Determinarea serotipurilor tulpinilor de
    Streptococcus pyogenes izolate de la pacienti si
    purtatori sanatosi are valoare epidemiologica.

4
  • În practica curenta a laboratoarelor clasificarea
    se bazeaza pe o combinatie de caracteristici care
    include tipul de hemoliza pe geloza sânge,
    structura antigenica, caracterele culturale si
    biochimice.
  • Din punct de vedere al patogenitatii cel mai
    important este grupul A (Str. pyogenes) urmat, în
    ordinea frecventei, de grupurile C, G, B (Str.
    agalactiae), D si F.
  • Streptococii lipsiti de antigenul de grup
    (streptococii viridans si pneumococii) nu sunt
    inclusi în grupele Lancefield.

5
Streptococi beta-hemolitici Streptococcus
pyogenes (streptococii beta-hemolitici de grup A)
6
Morfologie, caractere culturale, identificare
Sunt coci gram pozitivi dispusi în lanturi care
pe geloza sânge dezvolta colonii pulverulente, cu
o zona de liza clara de tip beta în jur.
Identificarea se face pe baza structurii
antigenice.
7
(No Transcript)
8
  • Factori de patogenitate
  • a. somatici
  • acidul lipotheichoic este un factor de aderenta
    la epiteliul faringian
  • proteina M este antigenul de suprafata specific
    de tip având o importanta actiune antifagocitara.
    Anticorpii fata de antigenul M sunt responsabili
    de imunitate si împiedica actiunea antifagocitara
    a acestei proteine fiind protectori numai fata de
    serotipul homolog. Asociat proteinei M se gaseste
    un antigen proteic care nu este tip-specific
    (MAP). Fata de MAP apar anticorpi care cresc ca
    titru dupa fiecare infectie streptococica acuta
    si se întâlnesc în titruri mari în RAA si CR.

9
  • b. difuzibili
  • toxina eritrogena. Se cunosc trei tipuri
    distincte de toxine, toxina eritrogena A, B si C.
    Aceste exotoxine sunt superantigene deoarece
    stimuleaza eliberarea de citokine (factorul de
    necroza tumorala, interleukina 1 ? si
    interleukina-6) care ulterior produc febra, soc
    si leziuni tisulare. Tipul A de eritrotoxina este
    responsabila de simptomatologia scarlatinei si
    foarte rar tipurile B si C.
  • streptolizina O. Majoritatea streptococilor de
    grup A si câtiva streptococi de grup C si G
    produc aceasta hemolizina. SLO lizeaza hematiile
    si are efect citotoxic pentru alte celule cum ar
    fi neutrofilele, trombocitele si tesutul cardiac.
    Este inactivata de catre oxigen. Este puternic
    antigenica determinând formarea de anticorpi ASLO
    care ating titruri mari înca de la începutul
    complicatiilor. Complexele imune pot precipita în
    tesuturi sau se depun în membrana glomerulara din
    rinichi unde, împreuna cu complementul, produc
    leziuni.

10
  • streptolizina S determina hemoliza beta pe
    placile de geloza sânge. Are rol toxic în
    leziunile initiale sau în puseurile acute de RAA.
  • streptokinaza sau fibrinolizina este produsa de
    streptococii de grup A,C si G si este antigenica.
    Determina liza cheagurilor de fibrina favorizând
    difuzarea infectiei. Este utilizata terapeutic în
    tratamentul precoce al trombozei coronariene.
  • deoxiribonucleaza (DNAza). Este de patru tipuri
    antigenice A, B, C si D. Este antigenica si are
    rol în nefrita post-streptococica.
  • hialuronidaza. Este produsa de streptococii de
    grup A, B, C si G . Este factor de difuziune
    producând liza acidului hialuronic din propria
    capsula si totodata mareste permeabilitatea
    tesutului.
  • nicotinamid adenin dinucleotid (NADaza). Este
    produsa de streptococii de grup A, C si G si este
    antigenica. Are rol în patogenitatea nefritei
    post-streptococice.

11
  • Patogenitate
  • Streptococcus pyogenes produce
  • infectii ale tractului respirator superior
    faringite (3040 din infectiile streptococice),
    amigdalite, otite medii
  • infectii ale pielii si ale tesutului subcutanat
  • -celulita - o infectie invaziva a tesuturilor moi
    care poate determina bacteriemie. Poarta de
    intrare este reprezentata de o leziune a
    tegumentelor sau mucoaselor,
  • -impetigo,
  • -erizipel - apare la nivelul tegumentului sub
    forma de edem si eritem marginal
  • -piodermite, infectii ale plagilor,
  • -fasceita necrozanta - progreseaza foarte rapid
    distrugând tesuturile moi si fascia. Str.
    pyogenes patrunde prin leziuni ale tegumentului
    cu instalarea rapida a socului cu alterarea
    starii generale. Boala afecteaza în special
    persoanele tinere fara patologie asociata, clara
    dar si persoanele imunocompromise.

12
  • Streptococii pot fi izolati din sânge, lichidul
    vezicular si culturi ale ariei infectate.
    Tipurile M1 si 3 sunt implicate cel mai frecvent.
    Penetrarea antibioticelor în aria infectata este
    foarte dificila iar tratamentul chirurgical este
    esential pentru îndepartarea tesuturilor lezate.
    Clindamicina este preferabila penicilinei
    deoarece inhiba sinteza proteica inclusiv
    producerea de exotoxina.
  • scarlatina boala a copilariei întâlnita sub
    vârsta de 10 ani, care debuteaza cu angina
    streptococica, limba "zmeurie", febra, dupa care
    apare eruptia caracteristica (rash-ul
    scarlatinos). Boala este cauzata de toxina
    eritrogena de tip A a streptococilor de grup A si
    mai rar de grupul G.
  • infectii invazivesepticemie, febra puerperala,
  • sindromul socului toxic streptococic infectie
    fulminanta cu evolultie grava
  • complicatii alergice poststreptococice

13
  • febra reumatismala (reumatism poliarticular acut
    si cardita reumatismala) -
  • -este evidenta asocierea cu faringitele
    streptococice dar niciodata cu infectii primare
    streptococice ale altor tesuturi.
  • -Streptococii nu sunt prezenti în leziuni
    cardiace si articulare. Nu este incriminat un
    anumit serotip streptococic asa cum se întâmpla
    în cazul glomerulonefritei.
  • -Reumatismul se produce printr-o reactie de HS
    II (citotoxic) datorita relatiei imunologice care
    exista între antigenul streptococic si tesutul
    miocardic uman.
  • - Organismul raspunde prin formare de anticorpi
    atât fata de antigenele streptococice cât si fata
    de structurile proprii (autoanticorpi).
  • -Un atac de RAA este asociat cu inf. faringiene
    streptococice ce au avut loc cu 1-5 saptamâni în
    antecedente- Grupa de vârsta între 7 si 9 ani .

14
  • -Cea mai importanta investigatie în cadrul
    diagnosticului RAA este cea serologica. Doua
    probe de ser trebuie recoltate de la bolnav
    pentru a demonstra cresterea titrului ASLO.
  • -Titrul ASLO devine detectabil din a doua
    saptamâna dupa instalarea infectiei, atinge un
    maxim dupa 6 saptamâni, dupa care scade.
  • -Profilaxia cu penicilina, dupa primul atac de
    RAA va reduce substantial riscul unui al doilea
    atac prevenind faringitele streptococice.
  • glomerulonefrita acuta post-streptococica - este
    cel mai comun tip de nefrita acuta. În
    majoritatea cazurilor este produsa de grupul A
    streptococic dar si grupul C poate fi implicat.
    Serotipurile de Str. pyogenes implicate în
    producerea acestei infectii apartin unui numar
    restrâns si sunt izolate frecvent din leziuni
    tegumentare în special impetigo. Are ca mecanism
    reactia de HS III (complexe imune).

15
  • Epidemiologie
  • SBH grup A sunt comensali la 3-5 din adulti si
    10 dintre copii.
  • Cea mai comuna poarta de intrare a Str.pyogenes
    este tractul respirator superior. Infectia
    primara se cantoneaza la nivelul faringelui dar
    numai un anumit procent de indivizi infectati fac
    amigdalite sau faringite. Restul indivizilor
    infectati dezvolta infectii atipice, usoare sau
    devin purtatori asimtomatici.
  • În climatul tropical tegumentul este cea mai
    comuna poarta de intrare.
  • Infectiile repetate ale tractului respirator pot
    duce la RAA niciodata la GNA, în timp ce
    infectiile streptococice cutanate pot duce la GNA
    niciodata le RAA.
  • Înca din 1980 s-a remarcat -cresterea numarului
    de cazuri de RAA, iar incidenta infectiilor
    invazive cu bacteriemie si toxemie a crescut
    semnificativ (fasceita necrozanta si sindromul
    socului toxic streptococic - tipurile M 1, 3, 12
    ).

16
  • Diagnosticul de laborator
  • Este bacteriologic si serologic.
  • Diagnosticul bacteriologic
  • Diagnosticul serologic consta în evidentierea si
    titrarea anticorpilor anti- SLO, anti-MAP,
    anti-C, antiDNA-za si anti-streptokinaza din
    serul de bolnav.
  • Sensibilitatea la chimioterapice antiinfectioase
  • Str. pyogenes a ramas sensibil la peniciline si
    eritromicina. Penicilinele G si V sunt
    antibioticele de electie în infectiile
    streptococice (atentie la persoanele alergice).
    Nu s-au semnalat tulpini rezistente la
    peniciline.

17
Streptococi de grup B (Str. agalactiae)
18
Habitat Fac parte din flora comensala a omului.
Se izoleaza frecvent din vagin, rect, uretra,
faringele omului sanatos si de pe tegumente. Se
gaseste la 30-40 din flora perineala a omului
sanatos. Caractere morfologice, culturale,
Identificare Sunt coci gram pozitivi, cu aceeasi
dispozitie cu restul speciilor (în lanturi, sau
în diplo). Se dezvolta pe agar sânge si formeaza
colonii ?-hemolitice, se identifica prin grupare
Lancefield.
19
(No Transcript)
20
  • Patogenitate
  • Capsula are rol în capacitatea de invazie a
    tulpinilor. Se pare ca antigenele specifice de
    tip cum sunt polizaharidul C si proteina M au un
    rol important.
  • Afecteaza cu deosebire nou-nascutul si femeia
    gravida.
  • La nou-nascut produce o forma precoce care apare
    imediat dupa nastere cu septicemie si o forma
    tardiva care apare la câteva zile sau saptamâni
    dupa nastere si se manifesta cu meningita, otita,
    pneumonie. Infectarea nou-nascutului se produce
    de la personalul de îngrijire, de la mama
    purtatoare vaginala de Str.agalactiae, sau chiar
    între nou-nascuti.
  • La femei, produce avort, septicemie post-partum
    sau post-abortum.
  • La persoanele în vârsta si la cele
    imunocompromise poate determina infectii ale
    tractului urinar, pneumonii, meningita,
    endocardita, osteomielita, artrita, abcese,
    empiem etc.

21
  • Diagnostic de laborator
  • Este bacteriologic si reprezinta o urgenta în
    cazul infectiilor neonatale. Consta în examen
    microscopic direct, izolarea germenelui din
    produsul recoltat (LCR, hemoculturi, lichid
    amniotic, secretii gastrice, puroi), stabilirea
    grupului prin serogrupare Lancefield si
    antibiograma.
  • Epidemiologie, Tratament
  • Datorita frecventei crescute a portajului vaginal
    si intestinal la femeia gravida, se recomanda
    efectuarea unor culturi de control din secretia
    vaginala, începând cu ultimul trimestru de
    sarcina si instituirea antibioterapiei (la mama
    si apoi la nou-nascut) în caz de necesitate.
  • Str. agalactiae este sensibil la penicilina G si
    amoxicilina si deseori rezistent la macrolide si
    tetracicline. În terapie se recomanda asocierea
    peniciline-aminoglicozide.

22
Grupul D streptococic si enterococii
23
  • Fata de grupele A, C si G, grupul D este o
    entitate complet separata din punct de vedere
    biochimic, serologic si patogenic motiv pentru
    care au fost reclasificati.
  • Majoritatea tulpinilor acestui grup sunt mai
    putin sensibile la peniciline decât ceilalti
    streptococi.
  • Datorita diferentelor genetice acest grup a fost
    împartit în
  • -grup D propriu-zis si
  • -enterococi care apartin unui gen nou,
    Enterococcus.
  • Speciile non-enterococice de interes medical ale
    grupului D sunt Str. bovis si Str. equinus
    implicate în bacteriemiile asociate cu
    endocardita si carcinom al intestinului gros.
    Aceste specii pastreaza sensibilitatea la
    peniciline.
  • Speciile enterococice de interes medical ale
    grupului D sunt E. faecalis (80-90 din speciile
    izolate în clinica), E. faecium (5-10), E.
    durans, E. avium (mai rare) .

24
(No Transcript)
25
  • Patogenitate
  • sunt frecvent implicate în infectii nosocomiale
    (într-un context post-operator) si bacteriemii cu
    prognostic rezervat la pacientii imunocompromisi.
  • riscul grefelor infectioase pe protezele
    valvulare este mai crescut decât în cazul
    celorlalti agenti etiologici ai endocarditelor
    bacteriene.
  • în alte situatii poarta de intrare poate fi cea
    urinara (fiind agenti ai infectiilor urinare sau
    ai unor complicatii infectioase dupa interventii
    pe prostata).
  • În infectiile abdominale, biliare, peritoneale,
    ale plagilor chirurgicale-frecvent asociati
    enterobacteriilor sau germenilor anaerobi, care
    pot spori puterea lor patogena.

26
  • Epidemiologie
  • Habitatul natural al enterococilor si
    streptococilor de grup D intestin si vagin.
    Prezenta lor în apa este considerata a fi marcher
    de poluare fecala.
  • Transmiterea este de obicei interpersonala (cadru
    medical-pacient sau între pacienti).
  • Sensibilitatea la chimioterapice antiinfectioase
  • Sunt în mod natural rezistenti la aminoglicozide
    si relativ rezistenti la ?-lactamine.
  • -se înregistreaza o crestere a rezistentei
    acestor microorganisme la antibioticele uzuale,
    inclusiv vancomicina, precum si la
    cefalosporinele III, ceea ce permite
    supravietuirea si proliferarea acestor tulpini la
    pacientii aflati în tratament, favorizând astfel
    aparitia infectiilor nosocomiale.

27
(No Transcript)
28
Streptococii negrupabili
29
  • Streptococi viridans (alfa-hemolitici) denumiti
    si streptococi orali sunt lipsiti de antigenul de
    grup. Sunt comensali ai mucoasei orofaringiene,
    intestinale si genitale.
  • Specii cu rol în patologia umana sunt Str.
    mitis, oralis, sanguis, salivarius, mutans,
    milleri (anginosus).
  • Au fost izolati din hemoculturi, dar si din alte
    culturi provenind din sedii sterile (lichid
    pleural).
  • principalii agenti etiologici ai endocarditelor
    subacute, la pacientii cu valvulopatii.
  • Patrund în circulatie cu ocazia unor extractii
    dentare, interventii în sfera ORL, etc., si se
    grefeaza la nivelul valvelor cardiace lezate sau
    a protezelor valvulare.
  • Str. mutans este cel mai frecvent asociat
    cariilor dentare.Str. milleri este un agent
    patogen frecvent asociat infectiilor purulente,
    precum si infectiilor neonatale (septicemii,
    meningite).
  • Sunt sensibili la penicilina G si macrolide,
    prezentând un nivel scazut de rezistenta la
    aminoglicozide ( în asociere).

30
Streptococcus pneumoniae
31
(No Transcript)
32
  • Definitie, habitat
  • Str. pneumoniae (pneumococul) face parte din
    familia Streptococacceae, genul Streptococcus si
    a fost izolat prima data din sputa în anul 1881
    de Louis Pasteur în Franta si G.M. Sternberg în
    SUA.
  • Este un microorganism care face parte din flora
    orofaringiana normala la majoritatea populatiei
    dar poate fi si un important agent patogen uman.
  • Este cauza a mai mult de 80 din pneumoniile
    bacteriene, a numeroase cazuri de otite medii,
    meningite si septicemii.
  • Reprezinta o cauza importanta de morbiditate si
    mortalitate. Mortalitatea generala cauzata de
    afectiunile produse de Str. pneumoniae este
    estimata la 40.000 de decese, anual, în Statele
    Unite.

33
  • Structura
  • coci gram pozitivi, încapsulati, 0,5-1,2 ?m în
    diametru, ovali sau lanceolati, dispusi în
    perechi sau lanturi scurte. Pe frotiurile
    efectuate din culturi îmbatrânite, pneumococii
    apar gram negativi. Tulpinile încapsulate dau
    nastere unor colonii mari, (1-3 mm diametru pe
    geloza-sânge, mai mici, pe geloza-sânge-chocolat)
    rotunde, nepigmentate tulpinile neîncapsulate
    dau nastere unor colonii mici, aplatizate.
  • produc hemoliza alfa pe geloza-sânge în aerobioza
    si hemoliza beta prin incubare în anaerobioza.
  • tulpinile virulente prezinta o capsula
    polizaharidica diferita antigenic pe baza careia
    s-au identificat principalele tipuri serologice.
    Pâna în prezent s-au identificat 80 de
    serotipuri.
  • -peptidoglicanul peretului celular al
    pneumococilor este identic cu cel al cocilor gram
    pozitivi

34
(No Transcript)
35
(No Transcript)
36
  • Alt component major ale peretelui celular este
    acidul teichoic bogat în glucozamine, fosfati si
    colina.
  • Colina joaca un rol esential în hidroliza
    peretelui celular. În absenta colinei, enzima
    autolitica a pneumococului este incapabila sa
    asigure încetarea diviziunii celulare.
  • În peretele celular al pneumococilor exista doua
    tipuri de acid teichoic unul la suprafata
    celulei si cel de-al doilea, legat de lipidele
    membranei plasmatice.
  • Tipul de acid teichoic de la suprafata celulara
    (substanta C) are specificitate de specie si
    precipita fractiunea globulinica a serului
    (proteina C-reactiva), în prezenta calciului.

37
Factorii de virulenta ai Str. pneumoniae Factori
de virulenta- Actiune -Capsula -Inhiba
fagocitoza în absenta anticorpilor -Pneumolizina
-Hemolitica, dermotoxica -Factorul de producere
al purpurei -Produce hemoragii la nivelul
dermului -Neuraminidaza -Factor de
diseminare -Amidaza -Autolizina importanta în
diviziunea celulara
38
  • Sindroame clinice
  • Pneumonia - anual apar aproximativ 500.000 cazuri
    de pneumonie cu Str. pneumoniae în SUA.
  • Este în general localizata la nivelul lobului
    inferior al plamânului (pneumonie lobara).
  • Bronhopneumonia este mai frecventa la copii si
    persoanele vârstnice.
  • În general, dupa o terapie antimicrobiana
    eficienta, vindecarea survine în 2-3 saptamâni.
  • Mortalitatea este cauzata de Str. pneumoniae,
    tipul 3 si apare în general la persoanele
    vârstnice sau la pacientii cu bacteriemie în
    antecedente.
  • Invazia pleurala apare la 25 din cazurile de
    pneumonie pneumococica iar empiemul este o
    complicatie rara.
  • Sinuzite si otite medii
  • -apar dupa o infectie virala a TRS -infiltrarea
    cu PMN si obstructia sinusului. Otitele
    -frecvente la copii,sinuzitele la orice vârsta.

39
  • Meningite.
  • Sunt în principal afectiuni pediatrice (15 din
    meningitele care apar la copii), dar pot aparea
    la orice vârsta( 30-50 din meningitele
    adultilor).
  • Septicemia.
  • Apare la 25-30 din pacientii cu pneumonie
    pneumococica si la gt de 80 din pacientii cu
    meningite. Nu apare în urma sinuzitelor si a
    otitelor medii.
  • Epidemiologie
  • Exista un portaj natural nazofaringian.
    Transmiterea se realizeaza pe cale respiratorie
    (interpersonala), de la purtatorii sanatosi sau
    persoanele bolnave, mai ales în colectivitati
    închise (crese, gradinite, scoli, cazarmi
    militate).
  • Diagnostic de laborator
  • Examen macroscopic, microscopie, detectarea
    antigenului, cultivare, identificarea

40
  • Tratament, preventie
  • Majoritatea tulpinilor -sensibile la penicilina
    si eritromicina.
  • S-au semnalat tulpini rezistente la penicilina,
    eritromicina azitromicina, - antibiograma este
    obligatorie.
  • mortalitatea în cazul afectiunilor pneumococice
    este ridicata, la persoanele vârstnice,
    imunocompromisi (splenectomizati), sau persoane
    debilitate.
  • din aceasta cauza se practica o imunizare cu
    vaccin polizaharidic polivalent (23 tipuri) -
    asigura o protectie de lunga durata (pâna la 5
    ani).
  • La copiii cu hipogamaglobulinemie sau
    splenectomizati se recomanda tratamentul cu
    penicilina orala pentru ca acestia nu raspund
    foarte bine la vaccinare si infectiile
    pneumococice sunt frecvente.
  • -aparitia tulpinilor rezistente la penicilina
    (prin modificarea PLP) impune o modificare a
    atitudinii terapeutice mai ales în meningite si
    impune administrarea cefalosporinelor III
    (cefotaxime, ceftriaxona în doze crescute).
About PowerShow.com